Eu fac fundraising, iar asta presupune să primesc şi să scriu multe mailuri. Ajung dimineaţa la birou, după ce pe drum Blackberry-ul a vibrat de 7-8 ori – semn că a sosit poştaşul – şi pornesc Netbook-ul. Zece mailuri pe contul personal şi înca 12 pe cel de serviciu. Nu vă speriaţi: doar 12 pentru că e încă dimineaţă. Dar nu numarul mi se pare problematic, ci tonul şi structura lor. Sunt mecanice şi plictisite, cu formulări şablonate şi false. Dacă vorbim de un contract, ştiu deja din subiect la ce să mă aştept în mail. Dacă vorbim despre o propunere de întâlnire mă pot aştepta din start la ceva de genul: “Aşteptăm un semn din partea dvs. cu o propunere de loc şi data”. Şi lista poate continua… Am senzaţia că nu vorbesc cu nişte oameni, care traiesc şi ei diferite lucruri, ci cu nişte automate care au o lista de mesaje predefinite, pentru diferite situaţii. Pe de alta parte, eu scriu aşa cum sunt: cu mult entuziasm şi cu multă energie. Îmi dau seama că stilul ăsta deschis, amical şi glumeţ, nu este pentru toată lumea. Mi s-au mai spus lucruri de genul: “Ai grijă… ăştia din corporaţii s-ar putea să nu fie receptivi la aşa ceva” sau “Vezi că stilul ăsta amical şi glumeţ s-ar putea să nu le placă”. E posibil să nu placă tuturor, sunt de acord. Dar măcar scriu viu. Pun sentimente şi clipe de viaţă în cuvintele pe care le trimit, la urma urmei, unui om. Şi sunt sigur ca oricine, din orice companie işi doreşte ca alături de cafeaua pe care şi aşa o soarbe cu ghionturi dimineaţa, să citească vorbele unui OM. Nu pe cele ale unui robot, nu pe cele ale unui automat cu formulări şablonate şi cu răspunsuri predefinite. Viaţa într-o corporaţie poate fi obositoare şi apăsatoare. Te poate stoarce. Am văzut asta la prieteni şi la colegi. Şi tocmai pentru că e greu şi rutinar, cred că e foarte important să nu uităm să trăim şi atunci când scriem. Să punem puţin din sufletul şi din emoţia noastră de zi cu zi, în vorbele pe care le trimitem. Dacă suntem plini de viaţa şi energie, poate că o să îi bucurăm şi pe cei de la capatul @. Daca avem o zi mai puţin fericită, poate îi prevenim prin felul în care scriem şi ei se pot purta în consecinţă. Personal, cred cu tărie în faptul că a scrie viu, creativ şi autentic e mult mai valoros decât a scrie “la sigur”, automat şi standardizat. Viaţa şi diferitul ne fac să zâmbim! Şi asta îmi aduce aminte de un citat (deşi nu mai ştiu unde l-am citit) care spunea aşa: “If you see a friend without a smile, give him one of yours”. Eu zic aşa: “If you know someone without a smile, mail them one of yours!” Cu drag, Paul
The post From: Paul, cu drag appeared first on Paul Olteanu . Ro.
